Blog

Psiholog Cluj: Ana Moldovan

12
Jun

ADHD

ADHDADHD – Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie

Persoanele ce sufera de tulburare hiperkinetica cu deficit de atentie (ADHD) au dificultati in a-si pastra atentia netulburata in cadrul sarcinilor prestate, in special atunci cand este necesara depunerea unui efort de concentrare suplimentar. Deseori acesti oameni au probleme in a face fata situatiilor de distragere a atentiei, in a-si controla impulsul de a actiona sau in a-si inhiba raspunsurile comportamentale vis-à-vis de anumite situatii. Aceste probleme contribuie la dezvoltarea sindromului ADHD, insa pot fi controlate alaturi de un psiholog in cadrul sedintelor psihoterapeutice. In multe dintre cazuri, persoanele ce sufera de ADHD prezinta probleme de control al nivelului de activitate, fiind percepute ca fiind hiper-active, agitate, neastamparate si implicate, de obicei, in comportamente irelevante sau nepotrivite cu sarcina prestata sau cu situatia in care se afla.

De-a lungul timpului tulburarea a avut diverse denumiri, printre care “reactia hiperkinetica a copilariei”, “hiperactivitate”, “sindromul copilului hiperactiv”, “disfunctie cerebrala minima” sau “ tulburare cu deficit de atentie” (cu sau fara hiperactivitate). Aceasta tulburare se manifesta in special la copii, insa se intalneste si la adolescenti sau adulti.

Caracteristici predominante:

Desi, in mod normal, unele caracteristici comportamentale  se pot intalni in mod frecvent  in randul tuturor persoanelor, in special la copiii mici, ceea ce face ca o persoana ce sufera de ADHD sa se diferentieze de restul,  este rata frecventei cu care afiseaza comportamentele ce se ridica la un nivel de dezvoltare nepotrivit  categoriei de varsta din care face parte.

Simptomele Tulburarii hiperkinetice cu deficit de atentie (ADHD):

  1. Lipsa concentrarii sustinute sau a persistentei efortului in indeplinarea sarcinilor, in special a celor care sunt anoste, plictisitoare si interminabile. In general persoana respectiva devine plictisita in timpul actiunilor repetitive , se schimba de la o activitate neterminata la alta, deseori isi pierde concentrarea in timpul actiunilor indelungate si nu reuseste sa duca la bun sfarsit lucrul inceput fara sa fie supravegheat.
  2. Afectarea controlului impulsurilor sau intarzierea gratificarii sunt intalnite deseori in randul persoanelor ce nu pot sa se opreasca si sa gandeasca inainte de a actiona, ce nu pot sa-si astepte randul in timp ce se joaca sau discuta cu o alta persoana, ce nu pot sa ia parte la un proiect de lunga durata, preferandu-le pe cele de scurta durata si nu ultimul rand, in randul persoanelor ce nu reusesc sa-si inhibe comportamentul atunci cand situatia o cere.
  3. Excesul de activitati irelevante sarcinilor sau activitati regulate nesustinute. Persoanele care sufera de ADHD sunt excesiv de agitate si nelinistite. Prezinta un comportament ce nu este necesar completarii sarcinei, precum: zbatutul mainilor si al picioarelor, foitul pe scaun, batutul in diverse lucruri sau schimbarea frecventa a pozitiei in timp ce fac lucruri relativ plictisitoare. Copiii mici ce sufera de ADHD sunt deseori perceputi drept copii nestamparati sau copii ‘’problema’’ Hiperactivitatea poate sa scada odata cu inaintarea in varsta, iar la adolescenta este incadratata ca fiind un sentiment  subiectiv, cauzat de nevoia de a umple timpul sau de a presta “ceva” in permanenta.

Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie prezinta trei tipologii:

  • Tipul Combinat este cel mai des intalnit dintre cele trei (aproximativ 60% sau mai mult dintre cazurile clinice) fiind si cel mai studiat dintre tipurile de ADHD, cu mii de studii stiintifice publicate in decursul a peste 100 de ani. Printre caracteristicile aferente tipului combinat intalnim:
    1. Debutul timpuriu al simptomelor. Majoritatea persoanelor ce sufera de ADHD incep sa prezinte probleme inca din copilarie, de la varsta de 3 sau 4 ani, iar in aproape toate cazurile simptomele se dezvolta pana la varsta de 16 ani.
    2. Functiile executive sau deficitul de autoreglementare. ADHD este frecvent asociat cu probleme in a retine informatii ce directioneaza comportamentul spre indeplinirea sarcinilor sau inspre atingerea scopurilor. Aceste abilitati cognitive fac parte dintr-un complex mai mare al facultatilor mintale, cunoscute drept functii executive, deoarece contribuie la auto control si la realizarea actiunilor cu un scop bine definit.
    3. Performante variabile sau inconsecvente asupra sarcinilor de-a lungul timpului. Persoanele ce sufera de ADHD prezinta fluctuatii mari in volumul de munca intins pe o durata lunga de timp. Pe masura ce intinderea temporala se micsoreaza, incep sa varieze lucruri precum: calitatea, corectitudinea si viteza cu care sunt facute.
    4. Difucultati in a urma directii, instructiuni sau reguli.
    5. Parcursul cronic. Peste 70% dintre copiii ce sufera de ADHD continua sa prezinte simptome si pe parcursul adolscentei. Desi cele mai multe dintre probleme se amelioreaza, majoritatea celor cu ADHD raman in urma celor de aceeasi varsta cu ei in privinta abilitatilor de a-si pastra atentia, de a-si inhiba comportamentul si de a-si controla nivelul activitatii. Studiile recente arata ca pana la 66% dintre persoanele cu ADHD continua sa aiba in mod semnificativ simptome si in timpul adolescentei, fiind afectati de acestea.
  • Tipul Predinant Hiperactiv – Impulsiv a fost  descris pentru prima oara in anul 1994 si nu prezinta suficiente probleme de neatentie ca sa fie incadrat in categoria combinata. Caracteristicile ce intra in acest tip sunt cele enumerate la punctele 2 si 3 de mai sus. Cercetarile sugereaza ca acest tip nu ar fi o subcategorie legitima a ADHD-ului, ci mai degraba poate fi considerat un stadiu timpuriu de dezvoltare a tipului combinat, dat fiind faptul ca 90% dintre cazuri ajung sa fie diagnosticate ca facand parte din tipul combinat nu mai tarziu de 3-5 ani de la diagnosticul initial.
  • Tipul Predominant Neatent Persoanele diagnosticate cu acest tip de ADHD sunt rareori impulsivi sau hiperactivi, insa intampina dificultati in a acorda atentie lucrurilor din jur. Descris pentru prima data in anul 1980, acest tip se intalneste in 30% dintre cazurile de ADHD. In timp ce unele dintre aceste cazuri sunt catalogate  ca fiind forme mai usoare ale Tipului Combinat, majoritatea cazurilor ce apartin Tipului Predominant Neatent prezinta caracteristici diferite fata de celelalte tipuri de ADHD, iar cercetarile indica faptul ca in aceasta tipologie se incadreaza si sindromul Tempoului Cognitiv Lent. Exista dispute pe tema incadrarii acestui sindrom (TCL) separat de ADHD, iar cei care sustin separarea celor doua mizeaza pe diferentele dintre aceste afectiuni. Aceste diferente sunt relativ numeroase si includ:
  1. simptome diferite cu excese de: visari cu ochii deschisi, priviri pierdute, trairi cu capul in nori, hipoactivitate, miscari molcome, letargie sau usoare confuzii.
  2. procesarea lenta a informatiilor
  3. concentrare scazuta sau atentie selectiva ( alegerea lucrurilor “importante” din randul celor care nu fac parte din informatiile utile sau din sarcini)
  4. selectarea haotica a informatiilor din cadrul memoriei pe termen lung
  5. timiditate, necomunicativitate, retrage in sine
  6. neimpulsivitate
  7. sanse scazute privind raspunsul clinic la stimulente

Aparitia altor probleme psihologice :  

  • rareori se instaleaza agresivitatea,  probleme de comportament sau opozitionism
  • poate creste riscul  pentru aparitia anxietatii si a depresiei.
  • performante educationale scazute
  • sanse crescute privind dificultatea de a invata (20 – 50%)

Probleme asociate  ADHD-ului

  • Rezultate slabe la nivel de invatamant superior si dizabilitati in procesul de invatare;
  • Agresivitate sau probleme de conduita;
  • Afisarea excesiva a emotiilor sau imaturitate;
  • Probleme in relationarea cu cei din jur.

Raspandire:

Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie apare la aproximativ 3-7.7%  dintre copii si la 4-5% dintre adulti. Este de trei ori mai raspandita la baieti decat in cazul fetelor si este intalnita peste tot, indiferent de tara sau etnie.

Cauze:

Ca in cazul tuturor problemelor psihologice, cauzele exacte ale ADHD-ului sunt necunoscute, asa ca parintii nu trebuie sa se invinovateasca pe ei insisi pentru aceasta problema. Unele dintre cauzele posibile ar fi:

Genetica: ADHD-ul are o baza genetica puternica in majoritatea cazurilor si se releva faptul ca un copil ce are o ruda care a fost diagnosticata cu aceasta tulburare este de patru ori mai susceptibil sa sufere la randul sau de aceasta afectiune. -

Nutritia si alimentatia: Cercetarile nu sustin parerile populare precum ca ADHD-ul este cauzat de consumarea aditivilor alimentari, a conservantilor sau a zaharului. Desi in cazuri izolate alergiile de care sufereau unele persoane au contribuit la dezvoltarea ADHD-ului, factorii de natura alimentara nu pot fi considerati declasantori ai acestei tulburari.

ADHD-ul la adulti:

Se estimeaza ca intre 15 – 30% dintre copiii ce sufera de ADHD, cu ajutorul psihoterapiei, ajung sa-si depaseasca problemele. Totusi, un numar destul de mare dintre cei afectati ajung sa prezinte un nivel semnificativ de simptome si la maturitate. Zonele cele mai comune de neadaptare sunt intalnite in cadrul performantelor scolare si in cadrul realizarilor profesionale. Cei afectati de ADHD au note mai mici (25-50%), au nevoie de educatie speciala (50-80%), pot fi suspendati pentru comportament inadecvat (10-20%), pot fi exmatriculati (10-15%) sau renunta la scoala inainte de a absolvi liceul (30-40%).

Tratamentul si rolul terapeutic:

Cercetarile arata ca psihoterapia este cea mai importanta parte a tratamentului acestei tulburari, deoarece prin intermediul acesteia se pot diminua problemele legate de atentie, se imbunatatesc relatiile cu familia si cu prietenii si se gasesc metode pentru a-i ajuta pe bolnavi sa se integreze mai usor in societate.

Pentru stabilirea planului de tratatement al ADHD-ului este necesara o evaluare comportamentala, psihologica, educationala si relationala sub indrumarea specializata a psihologului. Un factor important in desfasurarea tratamentului este educarea persoanelor ce se ingrijesc de bolnav cu privire la natura tulburarii si la metodele dovedite a fi folositoare in cadrul procesului terapeutic. Tratamentul este indicat sa fie aplicat periodic, pe intervale lungi de timp, pentru a putea ajuta persoanele cu ADHD sa faca fata problemelor comportamentale.

Psiholog Ana Moldovan

Psiholog Cluj
Str. Eroilor Nr. 34 Cluj NapocaRO400129 Romania 
 • 0748572834

Comentarii

Your email address will not be published. Required fields are marked *