Blog

Psiholog Cluj: Ana Moldovan

05
Jul

Anxietatea de separare

anxietatea de separareAnxietatea de separare parea a fi o problema doar pentru ceilalti copii? Acum, dupa un sarut pe obraji si o mangaiere, copilul incepe sa planga cand observa ca plecati de langa el? Ce se intampla?

Intre varsta de 8 luni si un an copiii trec adesea printr-o perioada de anxietate de separare. Aceasta tulburare, oricat de frustranta ar fi, reprezinta un punct de reper emotional important. Copilul incepe sa inteleaga importanta parintelui – faptul ca parintele nu poate fi inlocuit – si ca acesta continua sa existe chiar si dupa ce dispare din campul vizual al copilului. Acest lucru poate declansa lacrimi cand parintele incearca sa plece din camera sau un comportament “lipicios” cand acesta incearca sa-si ia la revedere.

Copiii care sufera de anxietate de separare deseori sunt descrisi ca fiind exigenti, intruzivi si au nevoie de atentie speciala. Psihologii atentioneaza ca, de cele mai multe ori, cererile excesive devin o sursa de frustrare in procesul cresterii copilului, ducand la resentimente si conflicte in interiorul familiei. Uneori, copiii ce sufera de aceasta tulburare sunt descrisi ca fiind neobisnuit de constiinciosi, ascultatori si dornici sa faca pe plac celor din jur.

 

Cauze, incidente si factori de risc:

Pe masura ce cresc, copiii experimenteaza diverse emotii care de obicei vin intr-o ordine previzibila. Inainte de 8 luni bebelusii sunt atat de “noi” in lume, incat au putine cunostinte legate de lucrurile normale sau cele care ar putea fi periculoase. Astfel, experientele noi sunt percepute ca fiind absolut normale si nu infricosatoare.  Intr-o dezvoltare normala, in aceasta perioada precoce, copilul ajunge sa se familiarizeze si sa se simta confortabil cu mediul casnic atunci cand parintii sunt prezenti. Dupa aceasta perioada, cand copilul ajunge sa observe lipsa lucrurilor familare, se produce sentimentul de frica declansat de constientizarea ca ceva neobisnuit se intampla.

De la 8 pana la 14 luni copiii se sperie cand intalnesc persoane sau viziteaza locuri noi. Cand sunt separati de parinti, in special cand sunt plecati de acasa, copiii se simt speriati si in nesiguranta.Anxietatea de separare face parte din dezvoltarea normala a acestei etape. Aceasta a ajutat la supravietuirea stramosilor si ii ajuta pe copii sa stapaneasca mediul in care traiesc. De obicei anxietatea de separare dispare in jurul varstei de 2 ani, atunci cand ajung sa inteleaga ca parintii, chiar daca au plecat de langa ei, se vor intoarce mai tarziu.

 

Lucruri pe care copilul trebuie sa le inteleaga pentru a trece peste anxietatea de separare:

  • Sa se simta in siguranta in mediul casnic
  • Sa aiba incredere si in alti oameni in afara de parinti
  • Sa aiba incredere ca parintii se vor intoarce

 

De obicei copiii trec cu succes peste aceasta perioada, insa exista cazuri in care anxietatea de separare reapare in momente de stres. Cei mai multi copii vor experimenta un anumit grad de anxietate de separare atunci cand se vor afla in situatii nefamiliare, mai ales atunci cand parintii nu se vor afla langa ei. In situatia in care un copil se afla in spital si trece printr-o perioada stresanta ( imbolnavire sau durere), acesta cauta protectie, confort si siguranta in bratele parintilor. Cand parintii nu sunt langa copil, acesta infrunta suferinte supradimensionate. De aceea, psihologul recomanda ca in astfel de clipe parintii sa stea alaturi de copil pe cat de mult posibil. Prezenta fizica a parintelui poate chiar sa reduca intensitatea durerii resimtita de copil.

 

Simptome:

  • Cosmaruri repetate legate de posibila separare
  • Suferinta excesiva in cazul separarii de cel care are grija de el
  • Reticente privind mersul la scoala sau in alte locuri din cauza fricii de separare
  • Reticente privind mersul la culcare fara persoana care are grija de el
  • Plangeri  repetate de simptome fizice ( dureri de cap, dureri de stomac, greata sau varsaturi)
  • Grija excesiva privind posibila pierdere sau ranire a persoanei de langa el
  • Suferinta excesiva atunci cand se produce separarea de cel care are grija de el sau de mediul casnic
  • Ingrijorare excesiva si persisenta la gandul ca se poate rataci

 

Semnalmente si teste:

Nu exista niciun fel de test, deoarece anxietatea de separare este normala, insa daca aceasta persista chiar si dupa varsta de 2 ani, se recomanda contactarea unui psiholog in vederea efectuarii unei evaluari pentru a se determina cauza exacta. In functie de varsta, copiii pot avea anumite frici in privinta: animalelor, monstrilor, intunericului, hotilor, rapitorilor, accidentelor de masini, zborului cu avionul si a multor altor situatii percepute de acestia ca fiind periculoase pentru integritatea lor sau a familei.

Tratament

Pentru cazurile obisnuite de anxietate de separare nu este nevoie de un tratament special.

Parintii isi pot ajuta copiii prin a-i obisnui cu absenta lor, folosind bone in momentele in care pleaca de acasa. Acest lucru ii ajuta pe copii sa inteleaga, sa aiba incredere si sa relationeze si cu alti adulti in afara de proprii lor parinti.

In cazul interventiilor medicale suferite in timp ce copilul trece prin aceasta etapa, ajuta mult ca parintii sa ii fie alaturi de fiecare data cand este nevoie. Cand parintii nu pot fi alaturi, o expunere preliminara la situatia ce o sa urmeze poate ajuta; de exemplu: vizita la cabinetul doctorului inaine de procedura. Cand copilul nu se familiarizeaza cu situatia prin urmeaza sa  treaca, poate sa afiseze o anxietate severa de plans, sustragere de la proceduri si implorari.

Cand separarea de parinte este necesara, iar expunerea preliminara la ceea ce o sa urmeze nu este posibila, majoritatea medicilor recomanda o usoare sedare cu medicamente a copilului, pentru a-i reduce din trauma. Explicatiile sau asigurarea copilului ca totul va fi bine si ca unul dintre parinti il va astepta pe hol, pot ajuta copilul sa treaca mai linistit prin astfel de experiente stresante.

Pentru copiii mai mari care nu au reusit sa treaca peste anxietatea de separare din copilarie, nu se incadreaza in graficul normal al dezvoltarii sau au regresat sub presiunea stresului, tratamentele eficiente pot include:

  • Consiliere psihologica, atat pentru parinti cat si pentru copil
  • Schimbarea metodei de crestere folosita de parinti
  • Medicamentele anti-anxietate

 

Pentru cazurile severe se recomanda ca metode de tratament:

  • Educarea familiei
  • Terapia de familie
  • Psihoterapia individuala

 

Psiholog Ana Moldovan

Psiholog Cluj
Str. Eroilor Nr. 34 Cluj NapocaRO400129 Romania 
 • 0748572834

Comentarii

Your email address will not be published. Required fields are marked *