Blog

Psiholog Cluj: Ana Moldovan

22
Jul

Opozitionismul-Provocator

opozitionismul-provocator copii psihologOpozitionismul provocator 

Chiar si cei mai cuminti copii pot avea, din cand in cand, un comportament dificil si provocator. Insa, daca un copil sau adolescent manifesta, dupa un tipar regulat, accese de furie, cearta, un comportament agresiv sau perturbator fata de parinti sau fata de alte figuri autoritare, este foarte posibil sa fie vorba despre opozitionism provocator. Parintii nu trebuie sa se confrunte singuri in incercarea de a gestiona copilul ce sufera de aceasta tulburare. Psihologii si expertii in dezvoltarea copilului ajuta atat parintii, cat si copiii care sufera de aceasta afectiune. Tratamentul implica psihoterapie si anumite tehnici sau exercitii care ajuta la construirea de legaturi pozitive prin diverse tipuri de interactiune familiala.

Simptome

Este foarte dificil sa se recunoasca diferentele dintre un copil cu vointa puternica sau unul emotional si unul care sufera de tulburarea de opozitie. Este normal ca, in anumite etape de dezvoltare, copilul sa manifeste un comportament de opozitie, insa exista o gama de variatie a comportmentului care diferentiaza cautarea independentei, normala la anumite varste, de comportamentul sfidator provocat de aceasta tulburare.

Simptomele opozitionismului provocator apar, de regula, inaintea varstei de 8 ani, insa aceasta tulburare poate sa se dezvolte si mai tarziu, inainte de intrarea in adolescenta. Semnele distincte ale tulburarii apar gradual si se inrautatesc o data cu trecerea timpului.

Daca un copil sau adolescent prezinta schimbari de comportament si toane care persista mai mult de sase luni si care ii afecteaza viata familiala si perturba activitatea scolara, este necesara o evaluare psihologica pentru stabilirea unui diagnostic.

Urmatoarele comportamente sunt asociate cu opozitionismul provocator:

  • Negativitatea
  • Sfidarea
  • Neascultarea
  • Comportamentul ostil fata de persoanele cu autoritate.

Aceasta coduita determina in mod constant :

  • Iesiri din fire, isterii
  • Contradictii cu adultii si refuzul de a indeplini sarcini sau de a respecta reguli
  • Enervarea altor persoane in mod deliberat
  • Invinovatirea altora pentru greselile proprii
  • Comportament ultrasensibil
  • Manie si resentimente
  • Comportament dusmanos si razbunator
  • Dificultate in mentinerea prieteniilor
  • Probleme academice
  • Lipsa respectului de sine

Persoanele afectate de aceasta tulburare nu isi considera propriul comportament sfidator sau neadecvat, ci percep cererile si regulile care ii vizeaza ca fiind nerezonabile.

Cauze si factori de risc

Cauzele aparitiei opozitionismului provocator nu sunt cunoscute. Opozitionismul provocator este o problema complexa, care implica o varietate de influente, circumstante si componente genetice. Posibilii factori de risc sunt:

  • Dispozitia naturala a copilului
  • Limitari, intarzieri in dezvoltare sau incapacitatea de a procesa sentimentele
  • Lipsa de supraveghere
  • Lipsa disciplinei in educatie sau severitatea maxima
  • Neimplicarea parintilor in cresterea copilului
  • Abuzul sau neglijarea
  • Probleme grave in mariajul parintilor
  • Parinti cu o istorie de ADHD, opozitionism provocator sau alte probleme de comportament
  • Probleme financiare in familie
  • Mediu familial instabil – divort, schimbari dese de domiciliu si scoala
  • Dezechilibre ale anumitor substante chimice din creier (de exemplu serotonina).

Schimbarile cu incarcatura emotionala mare sunt stresante, perturba stabilitatea copilului si cresc riscul dezvoltarii unui comportament agresiv si sfidator. Cu toate acestea, chiar daca aceste schimbari pot explica lipsa de respect sau atitudinea opozitionista, nu trebuie sa le si scuze. In cazul aparitiei acestui tip de comportament la copii este recomandata terapia psihologica, care ajuta la modelarea comportamentala in vederea adaptarii la schimbarile produse.

Complicatii

Majoritatea celor care sufera de opozitionism provocator dezvolta si alte afectiuni de natura psihologica:

  • Tulburarea hiperkinetica cu deficit de atentie (ADHD)
  • Depresie
  • Anxietate
  • Tulburari de invatare si comunicare

Lasate netratate, aceste probleme ale copilului devin imposibil de gestionat pentru parinti, creand frustrare atat pentru acestia, cat si pentru copil. Din cauza opozitionismului provocator cei afectati au probleme la scoala, in special cu profesorii, dar dezvolta probleme si in relatiile interpersonale, fiindu-le foarte greu sa isi faca prieteni.

Opozitionismul provocator poate fi precursor pentru alte probleme, mult mai grave, precum tulburarile de comportament, abuzul de substante sau chiar delincventa.

Teste si diagnostic

Pentru a se putea pronunta diagnosticul de opozitionism provocator, trebuie sa se observe prezenta simptomelor pe o perioada indelungata de timp.

Criteriile care permit diagnosticul de opozitionism provocator includ un tipar comportamental care dureaza cel putin sase luni si se manifesta prin:

  • Pierderea freventa a cumpatului
  • Certuri cu adultii
  • Sfindarea si refuzul de a indeplini sarcini si de a respecta reguli
  • Enervarea celorlalti in mod deliberat
  • Acuzarea celor din jur pentru propriile greseli sau abateri
  • Furie, resentimente si spirit razbunator
  • Probleme frecvente la scoala, acasa sau la serviciu

Diagnosticarea acestei tuburari poate fi dificila pentru medici si psihologi, deoarece trebuie excluse alte afectiuni care pot aparea impreuna cu aceasta. De exemplu, ADHD-ul apare frecvent in combinatie cu opozitionismul provocator si sunt diagnosticate impreuna.

Tratament

In cazul diagnosticului de opozitionism provocator este bine ca tratamentul sa fie inceput cat mai repede. Psihoterapia va ajuta copilul sa isi recastige stima de sine si sa construiasca o relatie normala cu familia.

Tratamentul opozitionismului provocator implica mai multe tipuri de psihoterapie atat pentru cel bolnav, cat si pentru familie. Tratamentul dureaza cateva luni. Medicatia nu se foloseste pentru opozitionismul provocator, ci doar in cazul in care exista alte afectiuni co-existente care necesita tratament medicamentos.

Planul de tratament difera de la caz la caz si poate incluce diverse tipuri de terapie utilizate separat sau combinate, printre care:

  • Terapia individuala si de familie – consilierea individuala invata copilul sa isi controleze furia si sa isi exprime sentimentele in alte moduri, mai sanatoaase. Prin terapia de familie se doreste imbunatatirea comunicarii si a relatiilor, ajutandu-i pe membrii familiei sa lucreze impreuna.
  • Terapia de interactiune parinte-copil – psihologul ii indruma si invata pe parinti cum sa interactioneze cu copilul pentru a  consolida comportamentul pozitiv al acestuia. Parintii invata tehnici parentale eficiente, care imbunatatesc relatia cu copilul.
  • Terapia cognitiv-comportamentala – ajuta copilul sa identifice si sa schimbe tiparele care conduc la problemele de comportament.
  • Formarea abilitatilor sociale – ghidarea in interactiunea pozitiva cu cei din jur.
  • Ca parinte este important sa fiti ghidat de un psiholog pentru a invata cum sa va comportati cu copilul care are opozitionism provocator:
  • Ramaneti calm si nu va aratati emotiile cand copilul se opune
  • Evitati lupta pentru putere
  • Recunoasteti meritele copilului si laudati-l atunci cand se comporta frumos
  • Stabiliti un program pentru diverse activitati realizate in familie.

Desi unele tehnici parentale pot parea normale si usor de realizat, indrumarea psihologului este foarte importanata, deoarece acestea sunt dificil de pus in aplicare in cazul impotrivirii constante si vehemente a unui copil cu opozitionism provocator. Invatarea acestor tehnici de catre parinti presupune rabdare si practica.

Psiholog Ana Moldovan

Psiholog Cluj
Str. Eroilor Nr. 34 Cluj NapocaRO400129 Romania 
 • 0748572834

Comentarii

Your email address will not be published. Required fields are marked *